• datele personale și de identificare ale părților: nume, prenume, domiciliu sau reședință, iar pentru persoanele juridice, numărul de înmatriculare la Registrul Comerțului, codul fiscal și contul bancar;
• ce drept solicită reclamantul să îi fie recunoscut de către pârât;
• urgența;
• aparența dreptului;
• măsurile concrete pe care le solicită;
• prezentarea pe scurt a faptelor;
• textul de lege pe care reclamantul își întemeiază cererea (această precizare nu este obligatorie, instanța sesizată califică acțiunea);
• dovezile pe care se sprijină cererea (înscrisuri anexate la cererea depusă, solicitarea probei cu martori, după caz).
• semnătura celui care a formulat cererea.

Pentru a fi primită, trebuie să fie depusă în atâtea exemplare câte părți sunt, plus unul pentru instanță.

Competența în materie de ordonanțe președințiale revine, după caz, fie instanței care a fost deja investită cu o cerere principală de chemare în judecată, fie instanței care ar fi putut să fie investită cu o asemenea cerere și era competentă să o rezolve.

Instanța va aprecia urgența și oportunitatea măsurilor la momentul când cererea de ordonanță a fost făcută (pentru că este posibil ca între timp împrejurările să se fi schimbat). Ordonanța președințială poate fi dată și fărã citarea părților, dacă instanța apreciază stringența luării imediate a unor măsuri.

Este posibilă transformarea unei cereri de ordonanță președințială într-o cerere de chemare în judecată, sau invers, transformarea unei cereri de chemare în judecată într-o cerere de ordonanță președințială.

Căile de atac împotriva ordonanței președințiale:

• Recursul – poate fi exercitat în termen de 5 zile de la pronunțare.
• Contestația în anulare

Nu este posibilă revizuirea, pentru că o cerere în revizuire nu poate avea ca obiect decât o hotărâre prin care s-a tranșat fondul litigiului.