În acest dosar, reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva soțului pârâtului, invocând violențe fizice și psihice repetate din partea acestuia. Instanța a încuviințat probele propuse, inclusiv declarațiile martorilor și înscrisurile depuse.

Reclamanta a cerut evacuarea temporară a pârâtului din locuința comună și protecția acesteia și a rudelor sale prin impunerea unei distanțe minime de 100 de metri între pârât și victimă. Pârâtul a contestat solicitarea, susținând că nu există dovezi de violență iminentă. Ministerul Public a susținut admiterea cererii, iar instanța a constatat că pârâtul constituie un pericol pentru reclamantă, decizând în favoarea emiterii ordinului de protecție.

Urmează hotărârea completă:

R O M Â N I A
JUDECĂTORIA CONSTANȚA — SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr. x/212/2022

SENTINȚA CIVILĂ NR. X
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2022
Instanța de judecată constituită din:
PREŞEDINTE: O I-R
GREFIER: A A A
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public — Parchetul de pe lângă Judecătoria
Constanța, procuror T V

Pe rol, se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordin de protecție, cerere formulată de reclamant P D (CNP X), având domiciliul procesual ales la av. Radu Adrian în Constanța, bd. Ferdinand, nr. 73, bl. A6, sc. A, et. 1, ap. 7, jud. Constanța, în contradictoriu cu pârât P G C (CNP X), domiciliat în X.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta personal, care se legitimează cu CI seria X nr. X și reprezentantul convențional al acesteia av. Radu Adrian, conform delegației avocațiale seria X nr. X, depusă la dosarul cauzei, pârâtul prezent personal, care se legitimează cu CI seria X nr. X și avocatul din oficiu C I, conform delegației avocațiale nr. X depusă la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.

Instanța, în temeiul art. 131 C.pr.civ., fiind primul termen de judecată la care părțile legal citate pot pune concluzii, procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale a Judecătoriei Constanța.

Având cuvântul asupra competenței, reprezentantul convențional al reclamantului apreciază că Judecătoria Constanța este instanța competentă din punct de vedere general, material și teritorial.

Având cuvântul asupra competenței, reprezentantul convențional al pârâtului apreciază că Judecătoria Constanța este instanța competentă din punct de vedere general, material și teritorial.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra competenței, reprezentantul convențional al pârâtului apreciază că Judecătoria Constanța este instanța competentă din punct de vedere general, material și teritorial.

Instanța conform dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.

Reprezentantul convențional al reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul T S, fiind mama sa.

Reprezentantul convențional al pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public precizează că este de acord cu probele solicitate de către părți.

Instanța conform disp. art. 255 raportat la art. 258 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, iar pentru reclamantă suplimentar, încuviințează proba testimonială cu martorul T S.

Sub prestare de jurământ, conform art. 319 C.pr.civ. și identificat în prealabil pe baza cărții de identitate prezentate, în temeiul art. 309 și al art. 321 și art. 323 alin. (1) C.pr.civ. (completat prin art. I pct. 33 din Legea nr. 310/2018, intrată în vigoare la 21 decembrie 2018), instanța procedează la audierea martorului T S, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 392 C.pr.civ., constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul convențional al reclamantului solicită:

• admiterea ordinului de protecție;
• evacuarea temporară a pârâtului din locuința comună, aflându-se în X;
• reintegrarea victimei din locuința comună, fiind nevoită să plece de acasă de frica pârâtului, care venea să o caute;
• obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de victimă;
• obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de rude ale victimei, respectiv față de părinții acesteia;
• obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de locul de muncă, respectiv X și unitatea de învățământ ale victimei „X“;

Acesta precizează că așa cum se poate observa din cererea de chemare în judecată, reclamanta are o temere foarte puternică față de pârât, acesta a exercitat violențe fizice și psihice față de aceasta constant, ultimele fiind din data de X până pe X.

Reprezentantul convențional al reclamantului arată că urmează a se depune cerere de divorț. La dosarul cauzei se regăsesc înscrisuri prin care se arată că Poliția a fost prezentă la fața locului, și chiar a fost emis un ordin de protecție provizoriu.

Reprezentantul convențional al pârâtului solicită respingerea ordinului de protecție, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 217/2003, respectiv nu sa făcut dovada unui pericol iminent, a unei fapte de violență. Aceasta solicită instanței să aibă în vedere că Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța a infirmat ordinul de protecție provizoriu. Pârâtul lucrează în X, nefiind necesar emiterea ordinului de protecție. Într-adevăr au existat conflicte între părți.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea ordinului de protecție, având în vedere că versiunea prezentată de reclamantă coroborează cu declarațiile martorei. Este drept că martora poate nu a asista la violențele pârâtului asupra reclamantei, în schimb a observat lucruri anormale petrecându-se cu fiica sa, respectiv tăierea părului de către pârât. Totodată, deși este vorba despre o faptă mai veche, în urmă cu doi ani a observat, personal că reclamanta a fost agresată fizic de către pârât. În momentul în care pârâtul a fost întrebat de agresiunea din data de X, acesta a răspuns „este nevasta mea și fac ce vreau cu ea“, rezultând că este o subestimare a acesteia și o impunere a controlului personal. Așadar, sunt suficiente elemente pentru emiterea ordinului de protecție.

În temeiul art. 394 C.pr.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 12 ianuarie 2022, sub numărul x/212/2022, reclamanta D P a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul P G C, emiterea unui ordin de protecție prin care să dispună, pe o durată de 6 luni:

• obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 de metri față de:
  • reclamantă, cu excepția situațiilor în care se impune, potrivit legii, prezența concomitentă a părților în fața unor instanțe de judecată sau a altor instituții și autorități publice;
  • rudele acesteia, respectiv părinții T A, născut la data de X și T S, născută la data de X
  • locului de muncă al reclamantei, reprezentat de X, situat în X
  • unității de învățământ a reclamantei X situată în X
• evacuarea din locuința situată în X;
• reintegrarea victimei în locuința familiei, situată în X
• interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima.

În motivare, s-a arătat că părțile sunt căsătorite, iar în perioada X au avut loc numeroase violențe fizice și psihice. Reclamanta arată că îi este teamă de pârât și locuiește în prezent la o rudă pentru a nu se întâlni cu pârâtul.

În drept, cererea nu a fost întemeiată.

În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și proba cu mijlocul material de probă constând în înregistrare video și audio.

Cererea nu este supusă obligației de plată a taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 29 alin. (1) lit. l) din OUG nr. 80/2013 în referire la art. 26 alin. (2) din Legea nr. 217/2003.

Pârâtul, legal citat nu a depus întâmpinare, dar a beneficiat de asistență juridică din oficiu, conform delegației depuse la dosarul cauzei și s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a formula apărări.

Au fost încuviințate și administrate: proba cu înscrisuri, și proba testimonială cu martor.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

În fapt, părțile sunt soți concubini, iar pe fondul imposibilității de acceptare a faptului că reclamanta nu a dorit să plece cu acesta în X, pârâtul s-a manifestat agresiv, proliferând amenințări la adresa reclamantei, tunzându-i părul. Din declarația martorului audiat în cauză, instanța reține că pârâtul proliferează des la adresa reclamantei diverse injurii și că inclusiv față de martor este violent. Pârâtul nu a contestat aceste aspecte, dar a invocat faptul că reclamanta nu a dorit să meargă cu el în X.

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul constituie la acest moment un pericol față de reclamantă și rudele acesteia.

În drept, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.

În acord cu dispozițiile art. 4 din același act normativ, violența în familie se manifestă sub următoarele forme:

1. violența verbală — adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
2. violența psihologică — impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;
3. violența fizică — vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru viață sau sănătate și integritate corporală, altele decât cele de la lit.
4. violența sexuală — agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
5. violența economică — interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
6. violența socială — impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuința comună, privarea de acces în spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;
7. violența spirituală — subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă și de a învăța copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
8. violența cibernetică — hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea nonconsensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima.

În temeiul art. 5, în sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:

1. ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și
   persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii;
2. soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fostului soț/fostei soții;
3. persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora;
4. tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
5. reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.

În consonanță cu prevederile art. 38 alin. (1) din același act normativ, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții:

1. evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
2. reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
3. limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
4. cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență dintre cele prevăzute la art. 19;
5. obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiți potrivit prevederilor art. 5, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
6. interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
7. obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere
8. interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
9. obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
10. încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.

În acord cu dispozițiile art. 39, durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului, în ipoteza în care hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.

Aplicând dispozițiile normative precizate situației de fapt reținute în cauză, instanța constată că reclamanta și pârâtul se încadrează în sfera de cuprindere a noțiunii de membri de familie, astfel cum aceasta este stabilită în art. 5 lit. b) din Legea nr. 217/2003, fiind soți, în această calitate fiindu-le aplicabile dispozițiile acestui act normativ.

Totodată, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale precizate, instanța reține că admiterea unei cereri de emitere a ordinului de protecție se poate realiza dacă sunt întrunite următoarele condiții cumulative:

• existența unui act de violență exercitat de un membru de familie în înțelesul acordat acestei noțiuni de prevederile legii speciale;
• prin actul de violență să se pună în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea membrului de familie;
• actele de violență și starea de pericol să fie actuale ori iminente, respectiv cât mai apropiate în timp de momentul formulării cererii de emitere a ordinului de protecție;
• măsurile solicitate a fi luate prin ordinul de protecție să fie adecvate și necesare în vederea înlăturării stării de pericol cauzate de actele de violență.

În speță, prin raportare la situația de fapt, astfel cum a fost reținută în precedent, instanța apreciază că reclamanta se află într-o stare profundă de temere fiind exercitate violențe fizice și psihice asupra acesteia. De asemenea, instanța a reținut că pârâtul exercită acte de violență psihică și asupra părinților acestora, proliferând injurii la adresa acestora și scuipând mama reclamantei.

Instanța reține și existența caracterului actual al acestora, actele de violență antemenționate producându-se inclusiv în perioada imediat anterioară termenului de judecată, pericolul reprezentat de acestea la adresa integrității psihice și fizice a reclamantei fiind actual.

În privința condiției privitoare la caracterul adecvat în vederea înlăturării stării de pericol cauzate de actele de violență al măsurilor solicitate prin cererea introductivă de instanță, instanța apreciază că aceasta este, de asemenea, îndeplinită în cauză, măsurile solicitate a fi luate prin cererea pendinte fiind apte a determina încetarea vătămării aduse integrității psihice și fizice de către pârât. De asemenea, instanța constată că pârâtul constituie un pericol și pentru părinții reclamantei, însăși mama acesteia învederând instanței aceste aspecte și menționând ca și acesteia îi este frică.

În aceste condiții, instanța apreciază că este întemeiată prezenta cerere de chemare în judecată, urmând a fi admisă și a fi dispusă emiterea ordinului de protecție pentru un termen de 6 luni, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, fără somație sau fără trecerea unui termen, prin care se va dispune:

• dispune obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 de metri față de:
  • reclamantă, cu excepția situațiilor în care se impune, potrivit legii, prezența concomitentă a părților în fața unor instanțe de judecată sau a altor instituții și autorități publice;
  • rudele acesteia, respectiv părinții T A, născut la data de X și T S, născută la data de X
  • locului de muncă al reclamantei, reprezentat de X, situat în X
  • unității de învățământ a reclamantei X situată în X
• dispune evacuarea pârâtului din locuința situată în X;
• dispune reintegrarea victimei în locuința familiei, situată în X
• dispune interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod a pârâtului cu victima.

În privința onorariului avocatului din oficiu, acesta va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de emitere a ordinului de protecție privind pe reclamanta P D (CNP X), având domiciliul procesual ales la av. Radu Adrian în Constanța, Bd. Ferdinand nr. 73, bl. A6, sc. A, et. 1, ap. 7, jud. Constanța și pe pârât P G C (CNP X), domiciliat în X.

Emite ordinul de protecție pentru un termen de 6 luni, începând cu data pronunțării hotărârii, fără somație sau fără trecerea unui termen, în sensul că:

• dispune obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 de metri față de:
  • reclamantă, cu excepția situațiilor în care se impune, potrivit legii, prezența concomitentă a părților în fața unor instanțe de judecată sau a altor instituții și autorități publice;
  • rudele acesteia, respectiv părinții T A, născut la data de X și T S, născută la data de X
  • locului de muncă al reclamantei, reprezentat de X, situat în X
  • unității de învățământ a reclamantei X situată în X
• dispune evacuarea din locuința situată în X;
• dispune reintegrarea victimei în locuința familiei, situată în X
• dispune interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima.

Onorariul avocatului din oficiu rămâne în sarcina statului.

Executorie.

Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria Constanța, în termen de 3 zile de la pronunțarea prezentei hotărâri.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței astăzi, 12 ianuarie 2022.

Președinte,     Grefier,
Jud. O I-R     A A A