Acest dosar al Judecătoriei Sibiu a avut ca obiect cerere de valoare redusă, prin care am solicitat obligarea pârâtei Wienner Invest S.R.L. la plata sumei de 2.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate într-un dosar anterior al Tribunalului Constanța. Am dovedit că aceste cheltuieli – onorariu avocațial și expertiză – au fost efectiv plătite, iar pârâta, aflată în culpă procesuală, era obligată să le suporte.

Instanța a admis cererea, constatând îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, și a obligat pârâta să plătească reclamantului 2.500 lei cheltuieli de judecată din dosarul anterior și 300 lei cheltuieli ocazionate de prezentul proces.

Urmează hotărârea completă:

Dosar nr. X/306/2022

ROMÂNIA
JUDECATORIA SIBIU
SECTIA CIVILA

SENTINȚĂ CIVILĂ NR. X/2023
Ședința camerei de consiliu de la 23 Martie 2023
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R M P
Grefier R M S

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul F S A, în contradictoriu cu pârâta WIENNER INVEST S.R.L., având ca obiect cerere de valoare redusă.

Fără citarea părților.

Cauza a fost dezbătută în fond la data de 24.02.2023 când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de şedință din aceeaşi zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.03.2023 și ulterior pentru data de astăzi, încheieri de ședință ce fac parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 31.03.2022, sub nr. X/306/2022, reclamantul F S A a chemat în judecată pe pârâta Wiennr Invest SRL, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea acesteia din urmă la plata către reclamant a sumei de 2500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată aferente dosarului nr. X/118/2020.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a învederat că prin sentința civilă nr. X/2021 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. X/118/2020 a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva pârâtului, iar acesta din urmă datorează reclamantului suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, formată din 800 lei expertiză și 1700 lei onorariu avocat.

A arătat că a suportat aceste cheltuieli de judecată anterior închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei în dosarul nr. X/118/2020 al Tribunalului Constanța.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 451 şi urm. C. proc. civ.

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, mijloc de probă pe care instanța l-a admis în temeiul art. 255 și art. 258 C. proc. civ, ca fiind admisibil, concludent și util soluționării cauzei.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru in cuantum de 200 lei, stabilită potrivit dispozițiilor art. 6 OUG. 80/2013 privind taxele de timbru, astfel cum rezultă din înscrisul atașat la fila 7 din dosarul cauzei.

Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, nu a depus formular de răspuns completat și nu s-a prezentat la soluționarea prezentei cauze pentru a formula cereri, a invoca excepții ori pentru a propune probe.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin sentința civilă nr. X din data de 20.12.2021 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosar nr. X/118/2020, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva pârâtei (f. 52).

În drept, în vederea cercetării admisibilității cererii formulate de către reclamant, instanța face trimitere la dispozițiile art. 1026 alin. (1) şi (2) C.proc.civ., care permit identificarea condițiilor necesar a fi întrunite în procedura vizând cererile de valoare redusă și anume: 1) cererea să fie evaluabilă în bani; 2) aceasta să nu depășcască, în ceea ce privește petitul principal, suma de 10.000 de lei; 3) obiectul cererii să nu se afle într-una din excepțiile prevăzute de art. 1026 alin. (3) C.proc.civ.

Făcând aplicarea exigențelor expuse în precedent la prezenta cerere, instanța constată că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate reglementate de dispozițiile art. 1026 C.proc.civ. referitoare la domeniul de aplicare, întrucât are ca obiect valorificarea unui drept de creanță al cărei cuantum este sub 10.000 lei, mai exact 2500 lei, iar izvorul obligației nu figurează în materiile excluse prin art. 1.026 alin. (2) ș i (3) C.proc.civ. de la aplicarea procedurii speciale a cererilor de valoare redusă

Astfel, cererea de valoare redusă este admisibilă, instanța fiind legal sesizată cu formularul prevăzut de art. 1.029 alin. (1) şi ( 2 ) C.proc.civ.

Față de cererea reclamantului constând în obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată provocate de dosarul nr. X/118/2020 al Tribunalului Constanța, instanța face trimitere la dispozițiile art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului.

Astfel, se observă că obligația instituită prin dispozițiile legale precitate este respectată, reclamantul făcând dovada cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial suportat în cuantum de 1700 lei (f. 11-14), respectiv onorariu de expert în cuantum de 800 lei ( f. 10).

Privitor la alegerea reclamantului de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată, instanța arată că opțiunea acestuia se materializează într-o cerere cu caracter principal, al cărei temei este principiul răspunderii civile delictuale. Condițiile necesar a fi întrunite pentru angajarea acestei forme de răspundere se desprind din dispozițiile art. 1357 C. civ., care vorbesc despre existența unei fapte ilicite, prejudiciu, legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și a unei forme de vinovăție sancționabile. Prevederile legale precitate se completează cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ, care instituie obligația părții căzute în pretenții de a plăti cheltuieli de judecată părții care le solicită.

Făcând aplicarea dispozițiilor legale redate în precedent la speța prezentă, instanța apreciază că fapta pârâtei de a nu-și respecta obligația constând plata diurnei la care reclamantul era îndreptățit, determinându-l pe aceasta din urmă să intenteze un proces în vederea valorificării dreptului său, poate fi catalogată drept o faptă ilicită în sensul art. 1349 alin. (1) C. civ. Fapta ilicită a pârâtei, astfel cum a fost descrisă anterior, a generat în sarcina acesteia obligația civilă de reparare a prejudiciului suferit de reclamant și anume, acoperirea cheltuielilor de judecată pe care aceasta le-a realizat.

Prejudiciul cerut de prevederile legale precitate este concretizat în suma de 2500 lei, reprezentând onorariul avocațial în cuantum de 1700 lei și onorariu de expert în cuantum de 800 lei.

Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat rezultă din însăși materialitatea faptei. Astfel, dacă pârâta și-ar fi respectat obligația pe care o avea față de reclamant și care a fost confirmată prin nr. X din data de 20.12.2021 a Tribunalului Constanța, acesta nu ar fi fost nevoit s-o acționeze în instanță și implicit, să suporte cheltuielile de judecată aferente litigiului intentat.

Vinovăția pârâtei se traduce în culpa procesuală a acesteia față de modul de soluționare a litigiului anterioare, astfel cum rezultă din nr. X din data d e 20.12.2021 a Tribunalului Constanța.

Față de cele ce preced, instanța apreciază că în sarcina pârâtei sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 1357 alin. (1) C. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va admite cererea reclamantului și va dispune obligarea pârâtei la plata către acesta a sumei de 2500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată aferente dosarului nr. X/118/2020 al Tribunalului Constanța.

În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, instanța face trimitere la decizia 59/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia, în cauzele având ca obiect obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată generate de un litigiu soluționat defintiv, dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. rămân aplicabile.

Pe cale de consecință, instanța va da eficiență dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ și constatând culpa procesuală a pârâtei în soluționarea prezentei cauze o va obliga la plata către reclamant a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată generate de prezentul litigiu, din care 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 7) și 100 lei onorariu avocațial (f.20).

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII.
HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F S A având CNP X, cu domiciliul procesual ales la Cab. de Av. Radu Adrian în Constanța, Bd. Ferdinand, nr. 73, bl. A6, sc. A, et. 1 , ap. 7, jud. Constanța, în contradictoriu cu pârâta Wienner Invest SRL având CUI 34006385, cu sediul în Sibiu, str. Lutului, nr. 27, jud. Sibiu și punct de lucru în Sibiu, str. Frigoriferului, nr. 1. jud. Sibiu.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate de reclamant în dosarul nr. X/118/2020

Obliga pârâta la plata catre reclamanta a sumei de 300 reprezentand cheltueli de judecată din care 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 100 de lei onorariu avocațial.

Executorie de drept.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sibiu.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței azi, 23.03.2023.

Preşedinte, Grefier,
R M P     R M S