Acest dosar al Tribunalului Constanța, Secția I Civilă, se referă la o contestație privind decizia de pensionare a reclamantei, formulată împotriva Casei Județene de Pensii Constanța. Reclamanta a contestat decizia de pensionare, solicitând anularea acesteia și emiterea unei noi decizii care să includă valorificarea veniturilor realizate, a sporurilor și a grupei de muncă conform adeverințelor depuse.
Tribunalul a analizat cererea reclamantei și a constatat că refuzul pârâtei de a valorifica perioada lucrată în grupa a II-a de muncă este nejustificat, având în vedere adeverința depusă de reclamantă. De asemenea, instanța a reținut că veniturile brute obținute de reclamantă anterior datei de 1 aprilie 2001 trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei, în conformitate cu principiul contributivității.
În urma analizării probelor și a argumentelor prezentate de părți, Tribunalul a admis cererea reclamantei și a dispus anularea deciziei de pensionare contestate. De asemenea, a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, cu valorificarea veniturilor, sporurilor și grupei de muncă conform adeverințelor depuse de reclamantă.
Urmează încheierea privind dezbaterile apoi hotărârea completă:
Dosar nr. x/118/2024
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA I CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 9 septembrie 2024
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O C A
ASISTENȚI JUDICIARI: M A B
A R G
GREFIER: M D
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta D M, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, cu sediul în mun. Constanța, str. Decebal, nr. 13C, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă, avocat Radu Adrian, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, pârâta fiind reprezentată prin consilier juridic O T, în baza delegației de reprezentare depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că nu s-a solicitat judecata în lipsă, iar prin serviciul de registratură, pârâta a depus întâmpinare împreună cu copia dosarului administrativ de pensie, acestea fiind comunicate reclamantei, după care, Instanța, pune în discuție competența Tribunalului Constanța — secția I civilă.
Reprezentanții părților apreciază că Tribunalului Constanța — secția I civilă este competentă să judece prezenta cauză.
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența de soluționare a prezentei cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 152-154 din Legea nr. 263/2010, se constată competent în soluționarea prezentului litigiu.
La solicitarea instanței, reprezentanții părților învederează că nu sunt cereri prealabile sau excepții de invocat.
Instanța, reținând că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art. 254 C.pr.civ., acordă cuvântul asupra probatoriilor.
Reprezentanții părților solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în raport de prevederile art. 255 C.pr.civ., reținând că proba cu înscrisuri solicitată de părți este legală, verosimilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cererii deduse judecății, în temeiul art. 258 C.pr.civ. o încuviințează și o constată administrată la acest termen.
La solicitarea instanței, reprezentanții părților arată că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în baza art. 244 C.pr.civ. declară cercetarea procesului încheiată. Prin urmare, în temeiul art. 392 C.pr.civ. instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei reiterând motivele expuse pe larg prin cererea de chemare în judecată, pune concluzii de admitere a acesteia astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta, prin reprezentant convențional, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, urmând a se reține argumentele expuse prin întâmpinare, cu precizarea că, în ceea ce privește perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, acestea au fost valorificate în condiții normale de muncă întrucât funcțiile deținute de către reclamantă nu prevăd această încadrare de grupă de muncă iar din studiul adeverinței emise de către angajator se observă faptul că se fac trimiteri cu caracter general la temeiul legal fără a se face o trimitere directă la Ordinul 50 și anexele acestuia, cel care prevede exact încadrarea în grupele de muncă. În ceea ce privește celelalte înscrisuri, au fost deja valorificate sporurile permanente și salariul de încadrare.
Instanța, în considerarea art. 394 C.pr.civ., constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
T R I B U N A L U L
Având nevoie de timp pentru a delibera,
D I S P U N E
Amână pronunțarea hotărârii la data de 23septembrie 2024.
Pronunțată în ședință publică azi 9 septembrie 2024.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI GREFIER
O C A M A B A R G M D
Dosar nr. x/118/2024
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CONSTANȚA SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. X
Ședința publică din 14 octombrie 2024
Completul constituit din:
PREȘEDINTE : O C A
ASISTENȚI JUDICIARI: M A B
A R G
GREFIER: M D
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile formulată de reclamanta D M, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 9 septembrie 2024 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 23 septembrie 2024, 7 octombrie 2024 și, respectiv, pentru data de azi, când a pronunțat următoarea hotărâre:
T R I B U N A L U L
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/118/2024, reclamanta D M în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, a solicitat ca prin hotărârea ce veți pronunța să se dispună:
În fapt, a arătat reclamanta că urmare a cererii ce face obiectul dosarului de pensionare nr. x/2023, pârâta a emis decizia nr. x din 11 decembrie 2023 privind acordarea pensiei anticipate parțiale, ce a fost comunicată reclamantei în dat de 22 decembrie 2023.
Pentru emiterea deciziei pârâta a analizat înscrisurile depuse, dar la calcularea pensiei nu a valorificat adeverința nr. x din 28 iunie 2021 privind încadrarea în grupa a II-a de muncă, adeverința nr. x din 2 iulie 2021 privind veniturile realizate în perioada 15 octombrie 1986 — 29 aprilie 1999 și nici adeverința nr. x din 29 iunie 2021 privind sporurile acordate.
Prin nevalorificarea adeverințelor precizate anterior pârâta a înlăturat veniturile realizate de reclamantă, a încălcat principiul contributivității și nu a aplicat prevederile legale privind încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Față de aceste considerente, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. x din 11 decembrie 2023, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei începând cu data cererii de pensionare și obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu data cererii de pensionare, actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală până la data plății efective.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri: împuternicire avocațială, decizia nr. x/2023, anexa la decizie, buletin de calcul, plic, adeverințele nr. x/2021, x/2021 și x/2021, carnet de muncă, carte de identitate, certificat de naștere și de căsătorie, obligarea pârâtei la atașarea dosarului administrativ, în copie conformă cu originalul.
La data de 19 iunie 2024 pârâta Casa Județeana de Pensii Constanta, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele motive:
A arătat pârâta că prin decizia nr. x emisă în data de 11 decembrie 2023 a fost soluționată cererea înregistrată sub nr. x din 31 octombrie 2023 prin care reclamanta a solicitat acordarea pensiei anticipate parțiale, drepturile fiind stabilite începând cu data de 31 octombrie 2023, iar plata drepturilor începând cu data încetării activității, respectiv 31 decembrie 2023, astfel că solicitarea reclamantei de plată a diferențelor de drepturi de pensie rezultate, începând cu data cererii de pensionare este nefondată.
A mai arătat pârâta că perioada 15 octombrie 1986 — 24 martie 1999 înscrisă în Adeverința nr. x din 28 iunie 2021 s-a valorificat ca stagiu realizat în condiții normale de muncă întrucât prin natura funcțiilor îndeplinite în calitate de x și x, reclamanta nu a desfășurat o activitate direct productivă în condiții grele conform temeiului legal invocat. Astfel Ordinul Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice nr. 969/1990 pentru aplicarea în unitățile subordonate Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice a HG nr. 456/1990 și nr. 559/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică și petrochimică, menționează la pct. 1-5 din Lista Anexa meseriile și activitățile încadrate în grupa a II-a de muncă.
Sporurile din adeverința nr. x din 29 iunie 2021 eliberată de Rompetrol Rafinăre S.A. au fost valorificate, așa cum se observa din datele privitoare la activitatea în muncă, însă, din analiza adeverinței nr. x din 2 iulie 2021 eliberată de către același angajator, pentru perioade suprapuse, rezultă că sporurile de vechime: muncă grea și munca periculoasa, fac parte din compunerea venitului brut realizat, or, prin solicitarea reclamantei de valorificare atât a veniturilor brute din adeverința nr. x/2021 cât și a sporurilor din adeverința nr. x/2021, se urmărește o dublă valorificare a acestor venituri.
Referitor la veniturile brute înscrise în adeverința nr. x din 2 iulie 2021 eliberată de Rompetrol Rafinăre S.A., a apreciat că în mod corect pârâta a valorificat salariile tarifare și sporurile cu caracter permanent din carnetul de munca, deci și parte din veniturile atestate prin adeverință, iar restul veniturilor care nu au caracter permanent nu pot fi valorificate, conform art. 165 din Legea nr. 263/2010 și a normelor de aplicare a legii, acestea nu au constituit baza de calcul a CAS, și astfel nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie și nu se regăsesc în veniturile pe care pârâta trebuie să le valorifice conform Anexei 15 din HG nr. 257/2011.
Pentru calculul punctajului mediu anual incidente în materie sunt dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010, conform căruia: „(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislație anterioare si care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.“
Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin HG nr. 257/2011, dispun potrivit art. 127: „Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 16.
De asemenea, a mai menționat pârâta că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter activitate; o diurnele de deplasare și transfer; o drepturile plătite potrivit muncă; al treisprezecelea salariu; limitat, acordate personalului din unele sectoare de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de formele de retribuire pentru „orele suplimentare“ realizate peste programul normal de lucru; indemnizațiile de muncă nenormată; o compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982; o alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Luând în considerare dispozițiile legale referitoare la calculul punctajelor lunare și anuale, veniturile menționate în adeverința solicitată la valorificare, nu pot fi valorificate în determinarea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, acestea fiind fructificate sub forma salariilor tarifare de încadrare și a sporurilor cu caracter permanent acordate valorificate de parata în temeiul art. 165 din Legea nr. 263/2010.
Pentru salarii este de bază carnetul de munca, completat la zi și certificat de conducerea societății și Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța, făcând referire la art. 164 alin. (1 ) din Legea nr. 19/2000 se stipulează că la determinarea punctajelor anuale, până la data de 1 aprilie 2001 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare în carnetul de muncă, astfel: salarii brute, până la 1 iulie 1977, salarii nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, salarii brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Așadar în interpretarea coroborată a tuturor ipotezelor prevăzute de art. 164 alin. (1)-(3) din Legea nr. 19/2000, reclamantei i se aplică anterior datei de 1 aprilie 1992: salarii brute în conformitate cu modul de înregistrare în carnetul de muncă și sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Acest lucru este atestat de societate prin carnetul de muncă și sporul de vechime și sporul de condiții grele atestate prin adeverințe dacă acestea nu sunt menționate în carnetul de muncă.
Salariile nete sunt salariile fără impozit, astfel cum prevede Decretul nr. 196/1977 și Decretul nr. 188/1977, astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă al reclamantei.
A mai solicitat pârâta a se avea în vedere prevederile legale aplicabile acestei perioade, respectiv: art. 10 și art. 39 din Decretul nr. 292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat, art. 4, art. 13, art. 41 și art. 42 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară, Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, art. 3, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 3/1977, Legea nr. 10/1970 — Codul Muncii, Legea nr. 19/2000, Decretul Lege nr. 92/1976, Legea nr. 49/1992 care modifică art. 10 din Legea nr. 3/1977 și Decretul nr. 389/1972.
Baza de calcul a fost stabilită prin Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială și nu a fost direct pe sumele pentru care s-a plătit contribuție de asigurări sociale.
În această perioadă angajații nu au plătit contribuție de asigurări sociale, aceasta a fost plătită numai de angajator pentru întreg fondul de salarii. Contribuția plătită de angajați s-a numit «contribuție pentru pensie suplimentară» și pentru aceasta se acordă separat o majorare a punctajelor anuale, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3/1977. Baza de calcul a pensiei este constituită din salariul tarifar înscris în carnetul de muncă și sporurile permanente prevăzute în Legea nr. 57/1974 modificată prin Legea nr. 49/1992.
Bugetul asigurărilor sociale de stat nu s-a referit numai la pensii ci a integrat multe tipuri de prestații pe termen scurt cum ar fi: maternitatea, concedii medicale, concediile de creștere și îngrijire copil, deces, indemnizație de șomaj, contribuția parțială a personalului salariat pentru obținerea biletelor de tratament balnear, etc. Nu a existat o separare a contribuțiilor de asigurare în funcție de prestat, bugetele de asigurări sociale și execuția acestora fiind elaborate și urmărite global.
Alături de salariul tarifar și de toate elementele salariale prevăzute expres în Anexa 15 din HG nr. 257/2011, se iau în calcul la stabilirea pensiilor și «alte sporuri cu caracter permanent prevăzut de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă Astfel, sursa juridica a sporurilor poate fi legala sau contractuala, în cel din urma caz constând fie în contractul individual de muncă, fie în cel colectiv. Sporul cu caracter permanent este menit să remunereze fie munca prestată în anumite circumstanțe (precum anumite condiții de muncă), fie munca prestată în plus, peste ceea ce definește în mod normal obiectul muncii.
Determinant este caracterul remunerator, faptul ca elementul salarial în cauza a fost menit să plătească munca prestată de către salariat. În ceea ce privește caracterul permanent, acesta nu decurge doar din declararea lui ca atare prin lege, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de munca, ci din caracterul de regularitate al muncii pentru plata căreia a fost încasat.
A mai arătat pârâta că legislația în vigoare la datele de referință din adeverință menționa că CAS se achită la salariile tarifare și sporurile cu caracter permanent, venituri deja valorificate de pârâtă în decizia inițială de acordare a pensiei.
Un al doilea aspect criticat a arătat pârâta că privește cheltuielile de judecată pentru care se prevalează de dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) C.pr.civ., judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat pentru onorariu solicitat.
În consecință, apreciază că instanță de fond nu trebuie să acorde aceste cheltuieli de judecată cu încălcarea dispozițiilor legale și să se raporteze la valoarea pricinii și la munca întreprinsă.
Onorariul avocatului este vădit disproporționat în raport cu valoarea, complexitatea sau cu activitatea desfășurată de acesta, astfel că valoarea menționată în chitanța este exagerată pentru cauza dedusa judecății la fel și suma pretinsă ca onorariu având în vedere demersurile avocatului și nu se justifică această sumă foarte mare ca fiind imputat paratei.
Nu se pot solicita onorarii exagerate doar pentru faptul că suntem o instituție publică și în acest sens e normal să se prejudicieze bugetul de stat.
Întrucât complexitatea cauzei este una redusă, consideră că se impune reducerea onorariului de avocat.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept: a invocat prevederile Codului de procedura civilă, prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
În vederea soluționării cauzei s-a procedat la administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 11 decembrie 2023, pârâta a emis decizia nr. x privind acordarea pensiei anticipate parțiale solicitată de reclamanta D M. În cuprinsul deciziei sa menționat că adeverința nr. x din 28 iunie 2021 privind încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a valorificat ca stagiu de cotizare realizat în condiții normale de muncă, întrucât funcția nu se regăsește în temeiul legal, iar în ceea ce privește adeverința nr. x din 2 iulie 2021, s-a menționat că veniturile brute menționate în cuprinsul acestora nu au fost valorificate întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamanta a depus adeverința nr. x din 28 iunie 2021 eliberată de SC Rompetrol Rafinare S.A., (f. 11), prin care se certifică faptul că având funcția de x și x reclamanta a fost încadrat în grupa II de muncă, în procent de 100%, în perioada 15 octombrie 1986 — 24 martie 1999, conform nominalizării efectuate prin Decizia x din 2 mai 1990 și contractul colectiv de muncă, temeiul juridic al încadrării fiind HG nr. 559/1990 și Ordinul Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice nr. 969/1990, anexa 2, pct. 5 coroborat cu pct. 1.
De asemenea, reclamantul a depus adeverințele nr. x din 29 iunie 2021 eliberată de Rompetrol Rafinare S.A. și nr. x din 2 iulie 2021 eliberată de către același angajator, care atestă că pentru salariile brute evidențiate în cuprinsul acesteia, s-a reținut și virat CAS.
În drept, potrivit art. 139 alin. (1) din Legea nr. 127/2019, deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 45 de zile de la comunicare, la instanța judecătorească competentă.
În ceea ce privește valorificarea grupei a II-a de muncă, instanța reține că potrivit art. 158 alin. (3) indice 1 din Legea nr. 263/2010, dovada vechimii în muncă în grupa I și/sau a II-a de muncă realizată anterior datei de 1 aprilie 2001 se face cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, următorul articol menționând că în situația în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I și/sau a II-a de muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverințe eliberate de către angajatori sau deținătorii legali de arhive.
Potrivit alin. (6) al aceluiași articol, în situația în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activității în grupele I și/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să pună la dispoziția Casei Naționale de Pensii Publice și/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislației în domeniu, iar conform alin. (7), în situația în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislației privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverințelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiții normale de muncă.
Având în vedere că reclamanta a anexat adeverința nr. x din 28 iunie 2021 eliberată de SC Rompetrol Rafinare S.A. prin care se certifică faptul că reclamanta având funcția de x și x a fost încadrată în grupa II de muncă, în procent de 100%, în perioada 15 octombrie 1986 — 24 martie 1999, conform nominalizării efectuate prin Decizia nr. x din 2 mai 1990 și contractul colectiv de muncă, temeiul juridic al încadrării fiind HG nr. 559/1990 și Ordinul Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice nr. 969/1990, anexa 2, pct. 5 coroborat cu pct. 1, instanța constată că refuzul pârâtei de a valorifica această perioadă în condițiile descrise este nejustificat.
Astfel, prin art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 se prevede în mod expres că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Totodată, art. 2 din HG nr. 1223/1990 stabilește că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
Conform disp. art. 15 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
Potrivit art. 126 alin. (1) și (2) din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive. Angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să elibereze aceste adeverințe, în termen de 30 de zile de la data solicitării, fără a percepe taxe sau comisioane.
Conform art. 125 din același act normativ, angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe care le întocmesc și le eliberează.
Prin urmare, stabilirea condițiilor și nominalizarea locurilor de muncă ce sunt încadrabile în grupe de muncă, precum și nominalizarea persoanelor, revine unităților angajatoare.
Odată stabilită situația juridică, evidențierea acesteia se reflectă în carnetul de muncă sau în adeverința emisă de unitate, care îmbracă forma prevăzută de lege.
Adeverințele eliberate de către angajator sunt acte tehnico-administrative care constată diferite situații de fapt și drept care rezultă din evidențele aparținând unității emitente și ele trebuie să reflecte întocmai aceste evidențe, persoanele cu atribuții în eliberarea acestora angajându-și răspunderea cu privire la realitatea celor atestate.
Deci, stabilirea perioadei de activitate desfășurate în locurile de muncă și a activităților ce se încadrează în grupa I și II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor din carnetul de muncă, sau pe baza scriptelor și actelor oficiale existente la angajator, care să ateste o situație lipsită de echivoc și care să privească întregul program de lucru al salariatului, reieșit din fișa postului și specificul meseriei și funcției în care a fost încadrat la angajare, sau pe parcursul derulării contractului de muncă.
Adeverința emisă constituie act oficial prin care se dovedește, meseria și timpul lucrat în grupa de muncă.
În speță, desfășurarea activității în grupa de muncă pe perioada în discuție a fost probată de reclamantă așa cum prevăd dispozițiile legale sus enunțate cu adeverința nr. x din 28 iunie 2021 eliberată de SC Rompetrol Rafinare S.A.
Deci, fostul angajator și-a asumat întreaga răspundere cu privire la conținutul și veridicitatea adeverinței eliberate, așa încât nici instanța și nici pârâta, nu are abilitatea de a cenzura aceste afirmații atâta timp cât mențiunile din adeverința eliberată nu au fost contestate în conformitate cu procedurile legale, iar conținutul acesteia a fost consemnat cu respectarea mențiunilor prevăzute în HG nr. 257/2011.
Toate prevederi legale sus enunțate, învederează că încadrarea locurilor de muncă din diferite unități în grupele I și II, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităților. Prin urmare încadrarea personalului în condiții de grupa a II-a de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, iar pârâta nu are abilitatea legală de a cenzura mențiunile din carnetul de muncă efectuate de angajator, de a elimina ori ignora înscrierile din carnetul de muncă, de exactitatea datelor fiind responsabilă unitatea angajatoare.
În continuare, în ceea ce privește salariile brute obținute de reclamantă anterior datei de 1 aprilie 2001, Tribunalul mai reține că potrivit art. 76 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011 veniturile care sunt avute în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual pot rezulta fie din carnetul de muncă fie din adeverințe eliberate de angajator.
Ca urmare, prezintă relevanță că angajatorul, căruia îi incumbă răspunderea pentru veridicitatea datelor înscrise în adeverință conform art. 125 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, potrivit cu care angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie, a atestat veniturile și virarea contribuției de asigurări sociale.
Principiul contributivității, reglementat de Legea nr. 263/2010 în art. 2 lit. c) nu este un principiu nou în sistemul asigurărilor sociale, el regăsindu-se și în Legea nr. 19/2000 art. 2 lit. e) și, într-o altă formulare, în art. 1 alin. (2), art. 3 și art. 21 din Legea nr. 3/1977, din perspectiva acestui principiu importantă fiind încasarea respectivelor venituri și achitarea contribuției de asigurări sociale.
Este adevărat că la pct.VI din Anexa 15 la HG nr. 257/2011, ca și la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr. 4/2005 se face o mențiune potrivit cu care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 anumite venituri indicate în mod expres precum și alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Dar, acest text legal nu exclude pur și simplu anumite venituri din procesul de recalculare, nefiind vorba de un act discreționar al legiuitorului, care să nu aibă nici o justificare.
Astfel, aceste venituri sunt excluse din recalculare pentru un motiv, respectiv faptul că aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și, pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.
Dacă anumite venituri au fost avute în vedere de legislația anterioară datei de 1 aprilie 2001 la calcularea pensiei și au avut un caracter permanent, aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea pensiei și în conformitate cu Legea nr. 263/2010, și nu pot fi incluse între veniturile la care se referă mențiunea de la punctul VI din Anexa 15 la HG nr. 257/2011, care nu sunt avute în vedere la stabilirea pensiei.
Într-adevăr, principiului contributivității consacrat de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010 se opune neluării în seamă la stabilirea stagiului de cotizare și implicit a punctajului mediu anual pe baza căruia se determină pensia a unei perioade în care un asigurat a fost retribuit în acord global sau pentru munca suplimentară în condițiile în care drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Așadar, în măsura în care un anumit venit a avut caracter permanent și ca urmare a constituit baza de calcul pentru contribuțiile de asigurări sociale acesta trebuie avut în vedere la determinarea pensiei în sistemul Legii nr. 263/2010.
Această concepție a fost consfințită prin Decizia nr. 19/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, reținându-se că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Potrivit interpretării date prin Decizia preliminară nr. 57/2019, expresia „baza de calcul conform legislației anterioare“ din dispozitivul Deciziei în interesul legii nr. 19/2012 nu evocă baza de calcul a pensiilor, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, ci baza de calcul a contribuției de asigurări sociale. Astfel, cele două condiții din dispozitivul menționat se comprimă într-una singură, întrucât plata contribuției de asigurări sociale a fost echivalată cu includerea în baza de calcul a acestei contribuții prin par. 127 din Decizia preliminară nr. 57/2019: „luarea în considerare a veniturilor pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, deci care fac parte din baza de calcul al contribuției de asigurări sociale“.
Rezultă, așadar, că reclamanta este îndreptățită, în virtutea principiului contributivității prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, precum și potrivit art. 165 alin. (2) din aceeași lege, la valorificarea, pentru stabilirea pensiei sale, a veniturilor menționate în adeverința nr. x din 2 iulie 2021 eliberată de Rompetrol Rafinare S.A. având în vedere că în cuprinsul acesteia se menționează în mod cert că pentru salariile brute realizate de reclamantă, s-a reținut și s-a virat CAS-ul datorat de angajator.
În ceea ce privește adeverința nr. x din 29 iunie 2021 eliberată de Rompetrol Rafinare S.A. care cuprinde sporurile de vechime, muncă grea și muncă periculoasă de care a beneficiat reclamanta, acestea au fost valorificate, așa cum se observa din datele privitoare la activitatea în muncă, pentru perioade suprapuse, acestea făcând parte din compunerea venitului brut realizat, or, prin solicitarea reclamantei de valorificare atât a veniturilor brute din adeverința nr. x/2021 cât și a sporurilor din adeverința nr. x din 29 iunie 2021, s-ar realiza o dublă valorificare a acestor venituri.
În raport de considerentele expuse, instanța va admite în parte cererea reclamantei, va anula decizia nr. x din 11 decembrie 2023, va obliga pârâta să emită decizie de acordare a pensiei anticipate parțiale, cu valorificarea veniturilor brute înscrise în adeverința nr. x din 2 iulie 2021 eliberată de Rompetrol Rafinare S.A., precum și a perioadei 15 octombrie 1986 — 24 martie 1999, respectiv lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, certificată de adeverința nr. x/2021 eliberată de același angajator, respingând capătul de cerere ce vizează valorificarea adeverinței nr. x/2021
În temeiul art. 105 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, conform căruia Prin derogare de la prevederile Codului civil referitoare la termenul de prescripție, drepturile de pensii stabilite/recalculate în condițiile prezentei legi se plătesc de la data acordării înscrisă în decizia emisă de casa teritorială de pensii, cu excepția pensiei anticipate și a pensiei anticipate parțiale, care se plătesc de la data încetării calității de asigurat, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei diferența dintre drepturile cuvenite și drepturile efectiv achitate, de la data încetării calității de asigurat și până la emiterea unei noi decizii de pensionare, sume actualizate cu rata inflației până la plata efectivă și la care se adaugă dobânda legală penalizatoare până la plata efectivă. Sub acest ultim aspect, tribunalul reține că în cazul de față, remedierea pierderii efectiv suferite de reclamantă prin neplata la scadență tuturor drepturilor ce i se cuveneau impune acordarea drepturilor actualizate cu indicele de inflație, iar acoperirea beneficiului de care a fost lipsit se realizează prin acordarea de daune interese moratorii sub forma dobânzii legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta D M, cu domiciliul în x, cu domiciliul procesual ales la Radu Adrian — Cabinet de Avocat din mun. Constanța, cu sediul în mun. Constanța, bd. Ferdinand, nr. 73, bl. A6, sc. A, ap. 7, jud. Constanța, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, cu sediul în mun. Constanța, str. Decebal, nr. 13C.
Anulează decizia nr. x din 11 decembrie 2023, emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei anticipate parțiale, cu valorificarea perioadei 15 octombrie 1986 — 24 martie 1999, lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, certificată de adeverința nr. x/2021, eliberată de SC Rompetrol Rafinare S.A, precum și cu valorificarea veniturilor brute înscrise în adeverința nr. x/2021, eliberată de SC Rompetrol Rafinare S.A.
Obligă pârâta să plătească reclamantei diferența dintre drepturile cuvenite și drepturile efectiv achitate, de la data încetării calității de asigurat și până la emiterea unei noi decizii de pensionare, actualizată cu rata inflației și la care se adaugă dobânda legală penalizatoare, până la plata efectivă.
Respinge, în rest, cererea ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Constanța.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 14 octombrie 2024.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI GREFIER
O C A M A B A R G M D
