În acest dosar al Tribunalului Ialomița, am reprezentat o societate sancționată contravențional de Garda Națională de Mediu – Comisariatul Județean Ialomița, pentru presupuse nereguli privind gestionarea deșeurilor lemnoase. Instanța de fond a apreciat corect că faptele imputate nu justifică aplicarea unei amenzi de 10.000 lei, întrucât petenta a dovedit că a remediat imediat situația și nu a produs niciun prejudiciu mediului. În plus, procesul-verbal a fost întocmit legal, dar circumstanțele concrete ale faptei, conduita ulterioară și lipsa oricărei urmări periculoase justificau aplicarea unei sancțiuni mai blânde – avertismentul.

Tribunalul a confirmat această soluție, respingând apelul formulat de Garda de Mediu ca nefondat. Instanța de control judiciar a reținut că Judecătoria Fetești a analizat corect probele, a apreciat proporționalitatea sancțiunii și a aplicat principiile din O.G. nr. 2/2001 privind individualizarea sancțiunilor. S-a subliniat că scopul sancțiunii contravenționale nu este unul punitiv, ci preventiv și educativ, iar în contextul dat, avertismentul este suficient pentru atingerea acestui scop. Astfel, soluția primei instanțe a fost menținută integral, fiind confirmată legalitatea și temeinicia hotărârii de înlocuire a amenzii cu avertismentul.

Urmează decizia instanței de apel:

Dosar nr. X/229/2020

ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. X/ A
Şedința publică din data de 7 decembrie 2022
Completul constituit din :
PREŞEDINTE: I M
JUDECĂTOR : M A G
GREFIER : L B

Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU- COMISARIATUL GENERAL IALOMIȚA, împotriva sentinței civile nr. X din 04.05.2021 pronunțată de Judecătoria Fetești, în contradictoriu cu intimata petentă S F SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta, reprezentată de consilier juridic D S și intimata reprezentată de domnul M L.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că apelul este la primul termen de judecată, a fost motivat, este legal scutit de taxă de timbru, iar intimata petentă a depus la dosar întâmpinare, fiind înaintat, de asemenea, de către apelantă și răspuns la întâmpinare.

Reprezentanții celor două părți, pe rând, depun la dosar delegațiile de reprezentare și precizează că nu mai au alte cereri de formulat.

Tribunalul ia act, constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Cj. D S, având cuvântul pentru apelantă, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, arătând că instanța de fond nu a luat în calcul că au fost aplicate două sancțiuni, una dintre acestea fiind sancțiunea avertismentului, nefăcând nicio referire în cuprinsul sentinței atacate cu privire la acest aspect. Totodată, prima instanță a apreciat că intimata și-a reconsiderat conduita, însă, în opinia sa, nu s-a făcut o dovadă pentru a se putea aplica această sancțiune a avertismentului. Apreciază că agentul constatator a aplicat în mod corect sancțiunile, procesul-verbal fiind legal întocmit.

Reprezentantul intimatei, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.

Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului contravențional de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești, sub nr. X/229/2020 petenta SC S F SRL a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție seria X nr. X încheiat la data de 14.04.2020 de intimatul GARDA DE MEDIU – COMISARIATUL JUDEȚEAN IALOMIȚA, solicitând anularea procesului verbal de constatare a contravenție deoarece faptele nu există. În subsidiar solicită înlocuirea amenzii contraventionale cu avertismentul.

Soluționând cauza, prin sentința civilă nr. X/04.05.2021, Judecătoria Fetești a admis în parte plângerea formulată de petenta S.C. S F S.R.L., cu sediul în F, str. C F nr. X, jud. I împotriva procesului verbal de constatare a contravenției seria X nr. X/14.04.2020 încheiat de intimata GARDA NAȚIONALA DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, str. Lujerului nr. 1, jud. Ialomita.

A înlocuit amenda contravențională în cuantum de 10.000 lei aplicată petentei prin procesul verbal de constatare a contravenției seria X nr. X/14.04.2020, încheiat de intimată, cu sancțiunea avertismentului în formă scrisă.

A atenționat petenta asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă ca pe viitor sa respecte dispozițiile legale.

Pentru a hotări astfel, prima instanță a constatat că la data inspecțiilor pe teren efectuate de către comisarii Gărzii Naționale de Mediu – Serviciul Comisari Județean Ialomița, la punctul de lucru din localitatea F, C F nr. X, s-a constatat că petenta nu colecta și nu depozita selectiv, pe platformă betonată, deşeurile lemnoase rezultate din procesul tehnologic de tăiere.

Totodată, s-a mai constatat că petenta mai deține un punct de lucru, tot pe raza loc. F, pentru care nu deține autorizație de mediu.

Pentru acestea, prin procesul verbal de contravenție seria X nr. X/14.04.2020, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 10.000 lei pentru nerespectarea prev. art. 7 lit. c cu referire la art. 3 din HG nr. 2293/2004 privind gestionarea deşeurilor rezultate în urma procesului de obținere a materialelor, care prevede „Agenții economici trebuie să prelucreze materiale lemnoase în instalații care generează deşeuri lemnoase și care sunt autorizate din punct de vedere al protecției mediului” și sancțiunea avertismentului pentru nerespectarea art. 4 din HG nr. 2293/2004 care prevede Agenții economici trebuie să prelucreze materiale lemnoase în instalații care generează deşeuri lemnoase și care sunt autorizate din punct de vedere al protecției mediului, precum și pentru nerespectarea art. 3 lit. b din HG nr. 2293/2004, care prevede În gestionarea deşeurilor lemnoase deținătorii de deşeuri lemnoase au următoarele obligații specifice: să depoziteze deşeurile lemnoase care se încadrează în categoria celor definite la art. 2 pct. 2 lit. b) în mod selectiv, pe platforme betonate, special amenajate.

Petenta a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal încheiat, arătând că deșeurile de care se face vorbire în procesul-verbal contestat erau deseuri proaspete care urmau să fie depozitate selectiv pe platformă betonată, întrucât colectarea deşeurilor din jurul utilajelor se efectuează de-a lungul zilei la anumite intervale de timp, iar acest lucru nu poate fi efectuat constant, întrucât ar îngreuna fluxul de lucru.

În ceea ce privește punctul de lucru situat în com. F, str. A, nr. X, arată că la acest punct de lucru petenta are depozitate utilaje pentru fabricarea ambalajelor din lemn și tot aici mecanicii societății recondiționează utilajele nefuncționale

În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Astfel, prima instanță a reținut ca sunt inserate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 referitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, încadrarea juridică, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, mențiuni a căror lipsa ar atrage nulitatea absoluta a procesului-verbal de contravenție în condițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din interpretarea sistematică a actului normativ menționat rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Având în vedere cele două prezumții relative ce operează în cauză, respectiv prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție (sarcina probei având-o contravenientul) și prezumția de nevinovăție a contravenientului (proba fiind în sarcina statului), pentru realizarea unui just echilibru între interesele aflate în discuție instanta are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

De asemenea, raportat la jurisprudența CEDO, este necesar a fi efectuată o distincție între procesul-verbal întocmit de organul de constatare pe baza propriilor simturi și cel întocmit cu ajutorul unui probatoriu tehnic. Astfel, prezumtia regăsită în jurisprudența convențională operează numai când agentul constatator a perceput faptele cu propriile simturi, atunci când a asistat personal la comiterea contravenției, în caz contrar, ca în situația faptelor contravenționale stabilite cu ajutorul unui probatoriu tehnic, acestea trebuie dovedite cu mijloacele tehnice respective, prezumția neoperând altfel.

În cauză, instanța de fond a constatat că agentul aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu a constatat faptele reținute prin propriile simțuri, astfel că procesul verbal prin care se constată aceste fapte se bucură de o prezumție temeinicie, prezumtie care fiind însă relativă , poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

Instanța a constatat deopotrivă că Intimata a dovedit contextul în care a constatat fapta, dovedind faptele chiar cu plansele foto depuse în probațiune, astfel că, având în vedere că statul și-a îndeplinit obligația pozitivă privind dovada faptei constatate în cuprinsul procesului-verbal, îi revenea petentei sarcina să demonstreze contrariul.

Or, petenta nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea descrisă în procesul-verbal de contravenție, deși avea posibilitatea să producă probe în acest sens. Mai mult, instanța de fond a constatat că petenta recunoaște faptele imputate, arătând că la momentul controlului existau aceste deşeuri nesortate, care urmau a fi sortate ulterior, ca apoi., în cursul cercetării judecătorești să susțină că de fapt acele materiale lemnoase nu reprezintă deşeuri.

Art. 6 din HG 2293/2004 prevede că sunt contravenții următoarele fapte: a) nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1), iar art. 3 alin. 1 lit. b din HG 2293/2004 prevede că (1) În gestionarea deşeurilor lemnoase deținătorii de deşeuri lemnoase au următoarele obligații specifice: b) să depoziteze deşeurile lemnoase care se încadrează în categoria celor definite la art. 2 pct. 2 lit. b) în mod selectiv, pe platforme betonate, special amenajate.

Art. 2 pct. 2 lit. b din HG 2293/2004 se referă la semnificațiile noțiunii de 2. Deşeuri lemnoase: b) coaja, rumeguşul, talaşul, aşchiile, marginile și altele asemenea, rezultate în urma exploatării și/sau prelucrării lemnului.

Rezultă că petenta avea obligația depozitării deşeurilor lemnoase pe platforme betonate, special amenajate, dar nu a efectuat acest lucru la momentul controlului, fiind irelevantă intenția de a efectua în continuare.

Instanța de fond a constatat că există și fapta de a prelucra deşeuri lemnoase într-un amplasament și cu o instalație neautorizată, petenta nedovedind contrariul.

În consecință, s-a reținut că procesul-verbal este temeinic încheiat petenta fiind vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța analizează sancțiunile aplicate prin prisma dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei, și a dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și că trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Având în vedere condițiile în care petenta a fost nevoită să depoziteze deşeurile, faptul că după sancționare a încetat conduita contravențională, arătând că selectarea se efectuează zilnic, iar intimata nedovedind că în cursul celor 10 ani de când petenta are autorizație să prelucreze lemnul a mai să vârșit astfel de fapte neconforme cu legea, având în vedere și faptul că nu s-a produs nicio urmare periculoasă, prima instanță a apreciat că se poate aplica sancțiunea avertismentului, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al contravenției.

Împotriva acestei sentințe pe care a apreciat-o ca nelegală și netemeinică, a formulat apel pârâta GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU – Comisariatul General Ialomița, solicitând admiterea apelului, schimbarea, în parte, a sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal contestat, precum și a sancțiunii amenzii în cuantumul aplicat.

În motivarea apelului său, arată că instanța de fond a reținut faptul că că petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 10.000 lei pentru savarșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 7 lit. c cu referire la art 3 potrivit HG nr. 2293/2004 privind gestionarea deşeurilor rezultate în urma procesului de obținere a materialelor, care prevede: “Agenții economici trebuie să prelucreze materiale lemnoase în instalații care generează deşeuri lemnoase și care sunt autorizate din punct de vedere al protectiei mediului” și avertisment pentru nerespectarea art. 4 din HG nr. 2293/2004 care prevede: “Agenții economici trebuie să prelucreze materiale lemnoase în instalații care generează deşeuri lemnoase și care sunt autorizate din punct de vedere al protectiei mediului“.

Instanța de fond, verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a apreciat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri ce ar putea atrage sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei, arată că instanța de fond a reținut că petenta nu a răsturnat prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, nu a administrat probe din care să rezulte faptul că nu ar fi săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, reținând că procesul verbal a fost în mod legal și temeinic întocmit.

Consideră netemeinică soluția instanței de fond privind înlocuirea sancțiunii amnezii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului.

Astfel, apelanta intimata consideră că instanța de fond a dat o apreciere greșită probelor și faptei reținute în sarcina petentei, acestea nefiind analizate sub toate aspectele de temeinicie.

Instanța de fond reținând legalitatea și temeinicia procesului-verbal atacat, în mod nejustificat, înțelege să înlocuiască sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului, deși mai fusese aplicat un AVERTISMENT prin același proces-verbal, pentru o altă faptă contravențională.

Astfel, au fost aplicate prin X seria X nr. X din 14.04.2020 sancțiuni contravenționale, amendă în valoare de 10.000 lei pentru nerespectarea art. 7 lit. e cu referire la art. 4 potrivit HG nr. 2293/2004 privind gestionarea deşeurilor rezultate în urma procesului de obținere a materialelor, care prevede: “Agenții economici trebuie să prelucreze materiale lemnoase în instalații care generează deşeuri lemnoase și care sunt autorizate din punct de vedere al protecției mediului” și AVERTISMENT pentru nerespectarea art. 3 lit. b din HG nr. 2293/2004, care prevede: “să depoziteze deşeurile lemnoase care se încadrează în categoria celor definite la art. 2 pct. 2 lit. b) în mod selectiv, pe platforme betonate, special amenajate”

În Sentința civilă nr. X/04.05.2021, Judecătoria Fetești nu face nici o referire la faptul că au fost aplicate două sancțiuni contravenționale, amenda în valoare de 10.000 lei și sancțiunea AVERTISMENT.

Mai mult, deși instanța de fond a reținut că după sancționare intimata a încetat conduita contravențională, în fapt, la dosar nu există dovezi în acest sens.

Arată că în data de 07.08.2021 și 08.06.2021, a fost efectuat un alt control la intimată, constatându-se din nou abateri contravenționale. (ataşăm N C nr. X/08.06,2021).

La individualizarea sancțiunii, solicită a se observa că agentul constatator a avut în vedere imprejurările săvarşirii taptel, gradul de pericol social, conduita contravenientei, aplicându-se în mod corect criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 din OG 2/2001, astfel:

Pericolul social ridicat al faptei a fost avut în vedere de către legiuitor inițial prin stabilirea unor limite în cuantum semnificativ ale amenzii aplicabile (50.000 —100.000 lei).

Fapta contravențională reținută, aplicată în temeiul Legii nr. 2293/2004, prezintă un pericol social ridicat, întrucât autorizația integrată de mediu nu este un simplu act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, ci aceasta stabilește anumite condiții și parametri pentru desfăşurarea activității, astfel încât impactul asupra factorilor de mediu să fie cât mai redus.

Prin actul de reglementare emis de APM Ialomița au fost stabilite condițiile tehnice și organizatorice specifice activității, ținând cont de amplasamentul pe care se desfășoară și de dotările titularului de activitate, fluxul tehnologic, modul de depozitare și manevrare a deşeurilor, obligații privind protecția factorilor de mediu, etc.

Referitor la pagubele (urmările) produse, solicită a se observa că în mod nejustificat se susține de către instanța de fond că nu s-a produs nicio urmare, atingerea valorilor sociale ocrotită de lege fiind minimă”.

Urmează a se avea în vedere că fapta sancționată este una de pericol, aceasta existând independent de prejudiciul cauzat. Raportat la valoarea socială ocrotită — protecția mediului înconjurător – fapta prezintă un grad de pericol social abstract, nu unul de rezultat, foarte ridicat. Normele legale în materia protecției mediului au în primul rând un caracter de prevenție pentru că o dată ce se produc fapte dăunătoare mediului înconjurător, consecințele pot fi uneori ireparabile, cuantificarea efectelor negative realizându-se în timp.

Consideră că o astfel de sancțiune nu ar avea un scop educativ, ci ar încuraja activitatea contravențională a agentului economic, și așa deficitar în ceea ce privește respectarea normelor legale în domeniul protecției mediului și s-ar minimaliza importanța respectării prevederilor legale din domeniul protecției mediului.

Apreciază că intimata petentă nu a făcut dovada unor împrejurări care să justifice aplicarea sancțiunii avertismentului.

Solicită instanței de apel să constate că SC S F SRL a săvârșit cu vinovăție o faptă prevăzută de lege, contravenienta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege, conform procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, seria X nr. X din 14.04.2020, aflat în copie la dosarul cauzei.

Precizează că reprezentantul societății și-a însușit NOTA DE CONSTATARE (actul de control) încheiată cu ocazia desfășurării controlului, dar și actul sancționator prin semnătură și ștampilă, fără a formula obiecțiuni.

Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 20.01.2022, fiind legal scutita de plata taxei de timbru.

Legal citată, intimata S F SRL a formulat întâmpinare la cererea de apel formulată de apelanta GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU- COMISARIATUL GENERAL IALOMIȚA, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

În motivare, arată că în conformitate cu dispozițiile art. 5 și 7 din OG nr. 2/2001, avertismentul este o sancțiune contravențională principală care poate fi aplicată chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Nu se poate reține motivul de apel invocat de apelantă în sensul că instanța de fond a înlocuit în mod nejustificat sancțiunea amenzii cu avertisment atâta timp cât OG nr. 2/2001 nu prevede nicio limitare în ceea ce privește aplicarea sancțiunii avertismentului, putând fi aplicat chiar și pentru mai multe fapte reținute prin același proces-verbal.

În ceea ce privește faptul că în data de 8 iunie 2021 intimata a fost din nou sancționată, apreciază că este irelevant, sentința apelată fiind pronunțată anterior, iar sancțiunea din 8 iunie 2021 a fost contestată, formându-se dosarul nr. X/229/2021 al Judecătoriei Fetești.

Ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, constatând în mod corect faptul că nu a fost dovedită presupusa perseverență contravențională și nu s-a produs nicio urmare periculoasă.

Faptul că urmarea periculoasă nu s-a produs este întărit și de reglementările ulterioare întocmirii procesului verbal, respectiv H.G. nr. 497 din 25 iunie 2020 publicată în M. Of. nr. 570 din 30 iunie 2020 și Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 118 din 27 ianuarie 2021 publicat în M. Of. nr. 97 din 29 ianuarie 2021, conform cărora resturile de lemn rezultate din producție nu reprezintă deşeuri.

Conform pct. I lit. n) din anexa nr. 1 la normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020 produsele din lemn reprezintă „produse sub formă de aşchii sau particule, rumeguş, deşeuri și resturi de lemn. În această categorie nu sunt incluse aşchiile sau particulele, rumeguşul, deşeurile și resturile de lemn rezultate din fabricarea produselor finite, cele din ambalaje de lemn, din deşeuri municipale de lemn și cele din deşeuri rezultate din demolări”.

Astfel, potrivit obligațiilor impuse de H.G. nr. 497/2020 și de O.M. nr. 118/2021, petenta nu produce deşeuri, resturile de lemn rezultate din procesul de producție fiind clasificate ca material lemnos și ulterior comercializate ca atare, fapt ce duce la clasificarea acestora ca subprodus în accepțiunea art. 5 din Legea nr. 211/2011.

Analizând sentința ce face obiectul apelului de față, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul apreciază că motivarea primei instanțe a fost completă și pertinentă, bazată pe o analiză judicioasă atât a probelor cauzei cât și dispozițiilor legale incidente.

Cât privește critica apelantei, reține că aceasta vizează măsura dispusă de prima instanță privind înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu avertisment, pentru contravenția prevăzută și sancționata de art. 7 lit. c cu referire la art. 3 potrivit HG nr. 2293/2004 privind gestionarea deşeurilor rezultate în urma procesului de obținerea materialelor, critică pe care tribunalul o privește ca nefondată:

Totodată, tribunalul nu poate primi motivul de apel, cum că prima instanța nu a făcut nicio referire la cea de a doua fapta reținută în sarcina petentei pentru care i s-a aplicat sancțiunea avertismentului, respectiv cea cuprinsă de art. 3 lit. b din HG nr. 2293/2004, în condițiile în care din considerentele hotărârii atacate rezultă cu certitudine că prima instanța a analizat și reindividualizat parte din sancțiunile aplicate, ținându-se cont că societatea a fost sancționata pentru două fapte.

În acest sens, Tribunalul reține că disp. art. 34 alin. 1 din OG. 2/2001 coroborate cu prevederile art. 38 alin. 3 din același act normativ permit instanței să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce urmează să fie aplicată contravenientului în situația în care rezultă culpa acestuia și având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ.

În raport de contextul circumstanțial în care a fost constatată și ulterior sancționată fapta contravențională, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect instanța de fond a concluzionat că sancțiunea amenzii apare ca nejustificată, iar scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, măsură permisă în raport de disp. Art. 7 alin. 3 din OG. 2/2001.

Fără a mai relua în cuprinsul prezentei decizii argumentele expuse în hotărârea instanței de fond, pe care instanța de control judiciar și le însuşeşte în integralitate, se va reține că sancțiunea contravențională nu reprezintă și nu trebuie să reprezinte un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.

Este adevărat că opțiunea legiuitorului de a cuantifica o amendă consistentă sub aspectul cuantumului nu este întâmplătoare, fiind determinată în baza datelor furnizate de statisticile oficiale referitoare la fenomenul contravențional, la recrudescența și consecințele acestuia, de necesitatea de evaluare în norma de stabilire și sancționare a faptei, a pericolului social al acesteia.

Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social, prin raportare nu doar la circumstanțele reale, ci și la cele personale ale contravenientului.

În situația de speță, atât în considerarea contextului circumstanțial în care intimata a săvârșit abaterea contravențională, cât și a conduitei sale anterioare (nu s-a susținut probator o recidivă contravențională, anterior sancționării din prezenta), corect judecătorul fondului a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin procesul verbal contestat.

Tribunalul mai are în vedere și că urmarea periculoasă nu s-a produs, acest lucru este întărit și de reglementările ulterioare întocmirii procesului verbal, respectiv H.G. nr. 497 din 25 iunie 2020 publicată în M. Of. nr. 570 din 30 iunie 2020 și Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 118 din 27 ianuarie 2021 publicat în M. Of. nr. 97 din 29 ianuarie 2021, conform cărora resturile de lemn rezultate din producție nu reprezintă deşeuri.

Conform pct. I lit. n) din anexa nr. 1 la normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020 produsele din lemn reprezintă „produse sub formă de aşchii sau particule, rumeguş, deşeuri resturi de lemn. În această categorie nu sunt incluse aşchiile sau particulele, rumeguşul, deşeurile și resturile de lemn rezultate din fabricarea produselor finite, cele din ambalaje de lemn, din deşeuri municipale de lemn și cele din deşeuri rezultate din demolări”.

În contextul sus menționat, tribunalul apreciază că, potrivit obligațiilor impuse de H.G. nr. 497/2020 și de O.M. nr. 118/2021, petenta nu produce deşeuri, resturile de lemn rezultate din procesul de producție fiind clasificate ca material lemnos și ulterior comercializate ca atare, fapt ce duce la clasificarea acestora ca subprodus în accepțiunea art. 5 din Legea nr. 211/2011.

Prin urmare, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, Tribunalul constată că sentința apelată este legală și temeinică, prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, potrivit tuturor argumentelor de mai sus.

Neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă anularea ori modificarea sentinței, în temeiul dispozițiilor art. 480 al. 1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 476 al. 1 Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat acest apel, menținând în vigoare hotărârea atacată.

Văzând și dispozițiile art. 633 pct. 1, art. 634 alin. 1 pct. 4 Noul cod de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În baza art. 480 al. 1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 476 al. 1 Noul Cod de procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul intimatul GARDA NAȚIONALA DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, str. Lujerului nr. 1 , jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. X/04.05.2021 a Judecătoriei Fetești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.12.2022

PRESEDINTE, JUDECĂTOR, Grefier
I M     M A G     B L